A plange sau a nu plange? Aceasta e intrebarea

Tu plangi? Cat de des si cat de puternic? De ce? nu ar avea sens sa intreb. Fiecare isi are ¨pentru ca¨-urile sale.

Am o prietena care nu poate plange. Desi existenta multa presiune in viata ei si ar avea motive suficiente sa se descurcarce prin lacrimi, nu poate. In acelasi timp, zambind imi spune ca nu vrea sa-si ¨deschida canalele lacrimilor¨, pentru ca ii este frica ca nu se va putea opri. Recunoaste ca ii este dor de plans si de sentimentul de relaxare de dupa.

O alta prietena plange des. Scurt si des, scurt si cuprinzator. Desi usor ar fi putea fi etichetata ca fiind o plangacioasa, in realitate este o persoana puternica, reuseste sa faca multe lucruri si proiecte marete, isi asuma riscuri si are o viata superba. Dupa un plans zdravan, o apuca nervii, respira adanc si isi face planul pentru un alt proiect extraordinar. In cazul ei, plansul are efectul unei cafele tari intr-o dimineata tare somnoroasa.

O alta prietena promoveaza un citat ce spune ca o persoana plange nu pentru ca este slaba, ci pentru ca a fost puternica pentru prea mult timp. Imi place vorba aceasta si atesta faptul ca lacrimile nu sunt semne ale slabiciunii, nu sunt etichete de tipul ¨esec¨, ¨pesimistism¨, ¨renuntare¨ si altele asemenea.

Prietena din mine adora sa planga, sa se relaxeze in acest fel. Imi plac lacrimile si nu pot decat sa ador acea senzatie cand, dupa ce m-am descarcat de nervi, griji si frici, cineva (sau eu insami) ma face sa rad si trec intr-o secunda de la plans la ras. Imi place la nebunie cum respir dupa o sesiune de ¨dat apa la soricei¨- respir mai profund, si parca cu fiecare respiratie absorb toata energia pozitiva din jur sau a celor din jurul meu (in cazul in care cineva ma insoteste pe traseu). Ador sa constant in acea clipa ca totul va fi super bine, ca totul era deja bine, doar ca fusesem puternica pentru prea mult timp.

Lucrurile care nu-mi plac sunt semnele lasate pe fata: mi se umfla ochii, se inroseste tenul si trebuie sa le acopar cu un strat zdravan de fond de ten, anticearcane mai ales atunci cand stiu ca dau ochii cu tata …da! Barbatii nu prea inteleg chestia aceasta cu ¨plansul e de bine¨, iar barbatii care ne iubesc cu atat mai greu. Ei cred ca suferim enorm, enorm atunci cand dam drumul la o lacrima sau doua (sau o mie).

Sunt multe de spus despre a plange sau a nu plange … dar in finalul acestor ganduri, te invit sa faci asa cum simti….

…. sa plangi! Daca ceva in piept te apasa puternic si lacrimile stau pe marginea genelor!

….sa nu plangi,daca simti ca nu te vei putea opri (glumesc, imposibil evident, dar sa acceptam si acest lucru de dragul extemelor)

…. sa nu plangi, daca cumva trebui sa te intalnesti cu tatal tau (glumesc, evident)!

Si nu uita! Daca plangi, nu inseamna ca esti slaba ci doar ai fost puternica mult timp!

Mii de pupici, MKS