Asa, ca intre fete: oare cata energie pierdem facand scenarii? Caci in ceea ce priveste timpul, cu siguranta irosim mult …

Ma amuza teribil cand imi aud prietenele cum interpreteaza orice cuvintel si orice miscare ale lui, ale sefului, ale unei prietene, ale oricui important; si apoi toate impletiturile raspunsurilor la intrebarile care incep cu „Dar daca a vrut sa spuna/ faca ….”, „Sau nu, daca, de fapt…?” etc. Te recunosti ? Nu-i bai, nu te ingrijora, nu esti singura. Cam asa suntem aproape toate si de aceea innebunesc barbatii.

Ma amuza teribil cand ma trezesc si eu facand acelasi lucru. Ca doar nu sunt eu mai speciala, nu? Scenarista pentru orice si in orice domeniu. De interpretat si mega-analizat, m-am tratat in timp; bineinteles, invatand de la un barbat. De-a lungul multor ani alaturi de el, am observat ce simplu si clara e lumea lor, a barbatiilor, unde nu exista aceste filizofii. Acum pot sa declar ca devin rapid constienta cand ma ia impulsul de „cercetare” si ma controlez. Insa de facut scenarii, recunosc ca, din cand in cand … incep si eu „Dar daca va fi/face/ spune …?”

Si daca intrebi un barbat ce anume uraste cel mai mult la o femeie, raspunsul este tocmai acest lucru – supra-analiza. El va recunoaste ca ei toti sunt simpli, si ceea ce spun e ceea ce cred si cam atat.

Sa-ti zic ca e o pierdere de timp si energie? Sa-ti dau sfaturi precum: „Stop!” „Nu te mai gandi!” „Ce-o fi o fi, ai sa vezi tu!” Da, e foarte usor de dat astfel de sfaturi. E foarte usor de dat imperative de acest tip pentru simplu fapt ca esti plictisita sau enervata sa tot auzi povesti; dar mie nu-mi plac aceste indemanuri si nu vreau sa le promovez. Nu sunt foarte constructive.

Si nici nu mi se pare corect ca intre noi, fetele, sa ne facem asa ceva. Trebuie sa recunoastem ca suntem asa: complicate si scenariste. Si daca suntem asa, trebuie sa ne acceptam. Da, e bine sa fie cineva sa ne traga de maneca si sa ne atentioneze cand mergem mult pe-alaturi. Dar daca esti una din acele persoane care pur si simplu taie orice “film” al prietenei, nu uita ca maine, poti fi chiar tu cea care va incepe discutia cu „Dar daca…de fapt…?” Si uite asa, in final, trebuie sa acceptam cine si cum suntem.

Bine, in timp, o data cu maturitatea, frumosul adevar e ca ar trebui sa invatam sa ne auto-controlam, sa avem mult mai multa incredere in noi, sa fim mult mai pozitive si sa recunoastem ca scenariile sunt obositoare si total nefolositoare.

Nu uita, viata bate filmul

Altfel spus, oricat ai impleti situatii si vorbe, realitatea intotdeauna e mai surprinzatoare si mai interesanta. Si ma opresc aici, nu vreau sa incep si cu traieste AZI si ACUM pentru ca viata este suma tuturor „AZI”-lor.

Mii de pupici, MKS ♥