Feminitatea … e un subiect care ma incita. De ce? Pentru ca ador femeile care sunt femei! Insa, in acelasi timp, vad multe femei care uita tocmai acele trasaturi care le fac unice, care le ofera acea frumusete a genului, un strop de gingasie, un strop de eleganta si subtilitate. Observ zilnic cum fete absolut superbe isi pierd din frumusete dupa ce au inceput sa vorbeasca si nu datorita lipsei de inteligenta, ci pur si simplu din cauza unei atitudini nepotrivite, lipsita de eleganta.

Nu inteleg de ce unele femei refuza (chiar constient) feminitatea. Daca cumva te afli in aceasta categorie, din diverse motive – poate de frica de a nu fi ridicola, poate din dorinta de a te incadra intr-un anumit mediu etc. – tin sa-ti spun ca barbatii sunt fascinati de eleganta! Nu am intalnit vreodata un barbat care sa declare ca e deranjat de femeia care poarta tocuri, rochii, vorbeste elegant si manierat, iar gesturile ii sunt delicate. Dar absolut toti cu care am dezbatut acest subiect si-au exprimat dispretul pentru acele femei care injura sau adopta o atitudine masculina. Iar in ultima vreme, tot mai multi barbati s-au plans ca femeile exagereaza cu portul pantalonilor, atat la propriu cat si la figurat.

 Nu va exista nimeni in lume care sa te critice pentru ca esti …prea feminina   sau prea eleganta in gesturi si mod de exprimare. Niciodata! Bineinteles, vreau sa subliniez ca prin „nimeni” ma refer la acele persoane care un minim de inteligenta si educatie.  Dintr-un alt punct de vedere, cu siguranta exista femei, dar si barbati frustrati ce isi exprima propria vulgaritate si neputinta, atacandu-i pe altii. Nu pot sa nu leg eleganta sau feminitatea de nivelul educatiei, dar in acelasi timp, am cunoscut si femei foarte studiate, dar si total necioplite. Oricum ar fi, in a te educa pe tine insati sa fii feminina este absolut gratis, trebuie doar sa vrei si sa-ti placa.

Daca cumva esti sceptica de acest indemn la feminitate, incearca aceasta abordare timp de o saptamana sau doar pentru doua zile! Incearca in aceste zile sa fii imbracata un pic mai feminin (nu neaparat rochii si fustite, desi nu ar fi rau), ci macar cu o esarfa/bratara/brosa colorate, cu un machiaj ingrijit si un parfum fin. Incearca sa te abtii de la cuvinte si expresii urate, spune mai des „Multumesc”, ”Te rog frumos”, „Sa ai o zi frumoasa”. Zambeste cat poti de sincer si cald (fara botic) oricand iti vine sa tipi sau sa injuri.  Hai incearca! si apoi vii aici sau imi scrii pe info@makeup-shop.ro despre experienta ta.

Desi feminitatea e unul dintre subiectele preferate – atat in  teorie cat si in practica, recunosc ca astazi am fost inspirata de cartea „Cu manusi” scrisa de Mihaela Nicola. Acest „manual de atitudine” mi s-a parut ca un spectacol de artificii: ultimele pagini au fost ca acele ultimele cinci minute ale oricarui spectacol, cand cele mai frumoase artificii si intr-un numar impresionat de mare sunt oferite publicului.

Va expun doar doua mici fragmente ce m-au facut sa respir profund si sa zambesc elegant:  “Sigur ca Pamantul se invarteste cu aceeasi cadenta si in lipsa unor maniere mai elegante pe care sa le exersam zilnic. Sigur ca si sufletele meschine se adapa din energia celor apropiati. Sigur ca traiesc printre noi si oameni care nu-si vor dori sa adopte bunele maniere. Dar ghici ce? Evolutia ii lasa in urma si vor ramane ingenuncheati la marginea unei lumi pe care ceilalti o cioplesc cu migala astfel incat sa fie mai armonioasa si mai lina.” si “Viata e un miracol de unica folosinta pe care si intelepciunea, si egosimul ne indeamna sa-l savuram cu nesat. Gesturile frumoase, cuvintele de lauda si incurajare, manierele elegante, comportamenul curtenitor, empatia, voluntariatul, bunul-gust si atitudinea constructiva sunt ingredientele care pot transforma o zi anosta intr-o zi memorabilia.  Mihaela Nicola (2010), “Cu manusi”, Editura Humanitas

P.S: Ah, si sa nu uit vorbele unui amic german despre acest subiect: “Femininity is pretty awesome”

Unii sunt fericiti, altii nu

Unii sunt bogati, altii nu

Unii sunt frumosi, altii nu

Unii sunt simpatici, altii nu

Unii sunt multumiti, altii nu

De ce? Pentru ca asa vor ei, pentru ca asa se simt, pentru ca le este frica sa fie altfel.

Da! Totul e doar o stare de spirit, totul e doar un mod de vedea viata, de a te  vedea. Si nu e o descoperire proprie, nu e nimic revolutionar, ci doar o constatare generala. O constatare ce mi-a fost confirmata direct de multe persoane (deosebite si demne de respect),  dar si indirect tocmai de la acele persoane care sunt in categoria „altii nu …”

Aceste ganduri se vor a fi un impuls la visare, la o fuga departe … sarind peste bariere. As vrea sa fie un indemn mai ales pentru cei care se limiteaza la realitate (poate prea mult) incat la sfarsitul zilei, nefericiti, se intreaba ce e in neregula?

Nu-i usor sa vezi paharul intotdeauna plin, dar e atat de usor sa vizesi si sa zambesti. De ce nu ai visa?  hmm…gasesc cu greu motive, dar hai sa incerc:

     Poate de rusine? Din cate stiu eu, nimeni nu-ti citeste gandurile!!!!  Iar tu cu tine nu ai rusine, nu-i asa? Tu esti persoana care te iubeste cel mai mult; nu-i asa? Atunci fa sa fie asa! Nu fa pe nimeni proprietarul cheii fericirii tale!

      Poate de frica? Frica de nu se vor intampla si astfel, te intristezi mai mult? Ei, pai daca nu visezi, nu dai nici o sansa, dar absolut nici o sansa sa se intample, nu-i asa?

       Poate de la depresie? Ups, ghinion, intr-adevar! Tu va trebui sa muncesti mai mult pentru a zambi, si apoi pentru a visa! Dar incearca azi, maine mai mult si sigur prin perseverenta vei ajunge liber din nou!

Mintea ta e locul in care nu exista limite! Acolo se poate intampla orice! Acolo poti fi cine vrei sa fii si cine ti-ai dori sa fii, acolo poti fi cu cine vrei si unde vrei, acolo poti face absolut ce vrei …. de ce nu fugi in acel spatiu mai des?  Fara rusine, dar mai ales fara frica!

Nu stiu cat te ajuta, dar eu visez mult zambind. Si in fiecare zi sunt uimita cum visele considerate candva prostesti,  in prezent imi construiesc realitatea. Si ma intristeaza mult acele persoane care nici macar nu vor sa-si inchipui mai bine, mai frumos, mai mult.

Dar de ce sa mai pierdem timpul? Inchide ochii, si fugi cu tine departe, neaparat zambind! In caz de ajutor, adauga o ceasca de ceai de tei, pune o melodie relaxanta, poza ta preferata, google images cu New York/Ibiza/polul nord etc…  si fugi cu tine, ZAMBIND!

Ganduri inspirate de Paul Arden, din cartea „It’s not how good you are, it’s how good you want to be”.

“Nearly all rich and powerful people are notably talented, educated, charming or good-looking. They become rich and powerful by wanting to be rich and powerful. Your vision  of where or who you want to be is the greatest asset you have. Without having a goal, is hard to score.”

Timpul trece. Dar vai, stai linistita! Nu e nimic rau in asta, bine ca trece, ar fi mai urat sa se opreasca, nu?

Si stai linistita, viata devine din ce in ce mai palpitanta dupa 25, din ce in ce mai reala dupa 30, si din ce in ce mai extraordinara dupa 40. Iar dupa 50 cred ca va fi al naibii de bine.

Candva, ma uitam fascinata la serialul Sex and the City si ma minunam cum acele fete tot timpul au probleme sau povesti de spus despre baieti. Vai, ce viata! “Desigur, sunt in America, sunt in New York”, imi spuneam eu pe atunci.  Dar de unde? Doar eu eram de vina, pentru ca eram mica si naiva.

Acum, timpul a trecut, iar eu am crescut. Acum, rad si ma minunez (din ce in ce mai des) cum realitatea bate cu mult filmul. Ceea ce eu cu fetele din jurul meu traim, le-ar uimi chiar si pe cunoscutele Miranda, Carrie, Charlotte sau Samantha. Pe scurt, in jurul meu se intampla urmatoarele:

Una s-a indragostit, in sfarsit!! De un tip care locuieste in alta tara… acuma incepe greul si provocarea. O  relatie la distanta este in topul listei „Cele mai grele lucruri de facut in viata”.  Intre timp, afla ca fostul iubit cu care a petrecut 4 ani, a inselat-o. de 3 ori! in aceasta perioada (fostul iubit pentru care si ea, si toti din jur ar fi bagat mana in foc ca este un tip fidel).

O alta prietena citeste intr-o seara calma de ianuarie cum fostul prieten (relatie de 4 ani) tocmai a dat „check in” in casa noii cucerii. Toata lumea intelege ca viata merge inainte, dar totusi? Anuntam si pe Facebook ca ne merge atat de bine? A respirat adanc, dureros si a trecut mai departe. In acest timp s-a indragostit de tipul cu care a inceput prin a fi „friends with benefits” si a trait o super-pasiune de 3 zile cu un barbat adevarat. In acele 3 zile era indragostita de doi tipi in acelasi timp – posibil? Dar dupa cum si cartile spun, povestile tin trei zile. Distanta intre Europa si Canada e destul de mare, asadar ramane cu visul si cu ocupatia de a-si face scenarii …

O alta tipa a avut timp de trei ani o relatie sau ceva de genul acesta. Trei ani de zile se intalnea cu un tip doar pentru placere, nestiind prea multe unul despre celalalt. Totul s-a terminat cand el a trecut pe langa ea, la brat cu prietena oficiala (evident). Acum, viseaza cand la unul, cand la altul si ofteaza dupa o relatie adevarata.

Prietena cea mai apropiata mie se plange ca vrea sa se indragosteasca. Nu neaparat relatie, nu neaparat pe vesnicie, nu neaparat nimic altceva, decat sa se indragosteasca nebuneste. S-a indragostit candva, si sigur re-indragostit, tot candva, de acelasi el, de-a lungul fostei sale relatii de opt  ani. Acum insa, asteapta ca un fluturas, sa se faca zi si sa zboare. Numai cei care nu au trait o indragostire pasionala o pot intelege. Eu o inteleg.

Da …

Acestea sunt povesti reale, si foarte scurtate. Iti imaginezi ca in spatele acestor evenimente sunt oamenii si sentimente lor, sunt speranta, zambetele si lacrimile lor.

Acestea sunt doar cateva dintre fetele din jurul meu, si sunt spuse doar acele aspecte care se pot spune.

Stii si tu ca in spatele cortinei, se afla adevaratul spectacol.

Si stii foarte bine, pentru ca si tu, cu siguranta, iti scrii acum viata. Da! Acea Viata Care Bate Filmul ….

To Be Continued…..

Mii de pupici, MKS

Discutie:

A: “Vai draga, dar ce bine arati! Arati foarte bine, esti neschimbata, ce mai!!

B: “Da, ma bucur? Am 11 kg in plus (de la sarcina) pe care trebuie sa le dau jos! Dar ma bucur ca arat la fel de bine!

Sper sa va intelegeti cat de penibil a fost momentul.

Complimente, complimente … ne plac la nebunie! Dar doar cele potrivite, nu? Discutia de mai sus nu are nici un compliment real dar mi-a adus aminte cat de mult de plac aprecierile si cat de disperati sunt unii in dorinta lor de a se face placuti si exagereaza cu vorbele.

In adolescenta, faceam complimente doar daca ceva imi placea mult, foarte mult. Si in acest fel complimentele erau intotdeauna reale, dar si rare. Cu timpul, cu viata, cu experiente, cu mult mai multe cunostinte despre cat de tristi suntem in general … am coborat stacheta.

Acum fac complimente oricarei persoane care este sau are ceva simpatic, dragut. Recunosc, am facut complimente si cand poate nu era nimic dragut la mijloc, doar pentru a schimba energia din jur – si culme! Intotdeauna functioneaza, intotdeauna!

Sunt intotdeauna uimita de efectul unei vorbe bune! Ai observat vreodata cum se transforma fata unei persoane dupa un compliment? O fata trista, mohorata, 100% nereceptiva la zambetul tau, cu ochi tristi, semi-deschizi, umezi de niste lacrimi stranse pe margini, colturile gurii uitandu-se spre pamant , obrazul tern, privirea pur si simplu trista … spune-i ceva frumos, un compliment si vei vedea cum ochii se deschid, uimiti de ceea ce aud (poate singurul lucru frumos din acea zi), gura se indreapta, buzele se destind intr-un zambet si pometii se ridica si fata se lumineaza … oh!

Ce priveliste superba! De multe am fost nu numai uimita, dar chiar socata de puterea unei vorbe bune adresate celuilalt fie ca parea trist, fie ca nu. Orice zambet e hrana pentru suflet , dar mai ales aceste zambete venite exact in momente mai dificile.Ce frumos ar fi daca am zambi mai mult, daca am fi mai deschise intre noi, mai sincere si mai calde …

De fiecare data cand ma gandesc la puterea complimentelor nu pot sa nu ma intreb: de ce avem atata nevoie de ele? De ce asteptam cu nerabdare sa vedem ce spune X, ce spune Y … ?

Ne plac complimentele! Si la cat de mult ne plac, cred ca ne spunem prea putine …

 Mii de pupici, MKS

Asa, ca intre fete: oare cata energie pierdem facand scenarii? Caci in ceea ce priveste timpul, cu siguranta irosim mult …

Ma amuza teribil cand imi aud prietenele cum interpreteaza orice cuvintel si orice miscare ale lui, ale sefului, ale unei prietene, ale oricui important; si apoi toate impletiturile raspunsurilor la intrebarile care incep cu „Dar daca a vrut sa spuna/ faca ….”, „Sau nu, daca, de fapt…?” etc. Te recunosti ? Nu-i bai, nu te ingrijora, nu esti singura. Cam asa suntem aproape toate si de aceea innebunesc barbatii.

Ma amuza teribil cand ma trezesc si eu facand acelasi lucru. Ca doar nu sunt eu mai speciala, nu? Scenarista pentru orice si in orice domeniu. De interpretat si mega-analizat, m-am tratat in timp; bineinteles, invatand de la un barbat. De-a lungul multor ani alaturi de el, am observat ce simplu si clara e lumea lor, a barbatiilor, unde nu exista aceste filizofii. Acum pot sa declar ca devin rapid constienta cand ma ia impulsul de „cercetare” si ma controlez. Insa de facut scenarii, recunosc ca, din cand in cand … incep si eu „Dar daca va fi/face/ spune …?”

Si daca intrebi un barbat ce anume uraste cel mai mult la o femeie, raspunsul este tocmai acest lucru – supra-analiza. El va recunoaste ca ei toti sunt simpli, si ceea ce spun e ceea ce cred si cam atat.

Sa-ti zic ca e o pierdere de timp si energie? Sa-ti dau sfaturi precum: „Stop!” „Nu te mai gandi!” „Ce-o fi o fi, ai sa vezi tu!” Da, e foarte usor de dat astfel de sfaturi. E foarte usor de dat imperative de acest tip pentru simplu fapt ca esti plictisita sau enervata sa tot auzi povesti; dar mie nu-mi plac aceste indemanuri si nu vreau sa le promovez. Nu sunt foarte constructive.

Si nici nu mi se pare corect ca intre noi, fetele, sa ne facem asa ceva. Trebuie sa recunoastem ca suntem asa: complicate si scenariste. Si daca suntem asa, trebuie sa ne acceptam. Da, e bine sa fie cineva sa ne traga de maneca si sa ne atentioneze cand mergem mult pe-alaturi. Dar daca esti una din acele persoane care pur si simplu taie orice “film” al prietenei, nu uita ca maine, poti fi chiar tu cea care va incepe discutia cu „Dar daca…de fapt…?” Si uite asa, in final, trebuie sa acceptam cine si cum suntem.

Bine, in timp, o data cu maturitatea, frumosul adevar e ca ar trebui sa invatam sa ne auto-controlam, sa avem mult mai multa incredere in noi, sa fim mult mai pozitive si sa recunoastem ca scenariile sunt obositoare si total nefolositoare.

Nu uita, viata bate filmul

Altfel spus, oricat ai impleti situatii si vorbe, realitatea intotdeauna e mai surprinzatoare si mai interesanta. Si ma opresc aici, nu vreau sa incep si cu traieste AZI si ACUM pentru ca viata este suma tuturor „AZI”-lor.

Mii de pupici, MKS ♥

A plange sau a nu plange? Aceasta e intrebarea

Tu plangi? Cat de des si cat de puternic? De ce? nu ar avea sens sa intreb. Fiecare isi are ¨pentru ca¨-urile sale.

Am o prietena care nu poate plange. Desi existenta multa presiune in viata ei si ar avea motive suficiente sa se descurcarce prin lacrimi, nu poate. In acelasi timp, zambind imi spune ca nu vrea sa-si ¨deschida canalele lacrimilor¨, pentru ca ii este frica ca nu se va putea opri. Recunoaste ca ii este dor de plans si de sentimentul de relaxare de dupa.

O alta prietena plange des. Scurt si des, scurt si cuprinzator. Desi usor ar fi putea fi etichetata ca fiind o plangacioasa, in realitate este o persoana puternica, reuseste sa faca multe lucruri si proiecte marete, isi asuma riscuri si are o viata superba. Dupa un plans zdravan, o apuca nervii, respira adanc si isi face planul pentru un alt proiect extraordinar. In cazul ei, plansul are efectul unei cafele tari intr-o dimineata tare somnoroasa.

O alta prietena promoveaza un citat ce spune ca o persoana plange nu pentru ca este slaba, ci pentru ca a fost puternica pentru prea mult timp. Imi place vorba aceasta si atesta faptul ca lacrimile nu sunt semne ale slabiciunii, nu sunt etichete de tipul ¨esec¨, ¨pesimistism¨, ¨renuntare¨ si altele asemenea.

Prietena din mine adora sa planga, sa se relaxeze in acest fel. Imi plac lacrimile si nu pot decat sa ador acea senzatie cand, dupa ce m-am descarcat de nervi, griji si frici, cineva (sau eu insami) ma face sa rad si trec intr-o secunda de la plans la ras. Imi place la nebunie cum respir dupa o sesiune de ¨dat apa la soricei¨- respir mai profund, si parca cu fiecare respiratie absorb toata energia pozitiva din jur sau a celor din jurul meu (in cazul in care cineva ma insoteste pe traseu). Ador sa constant in acea clipa ca totul va fi super bine, ca totul era deja bine, doar ca fusesem puternica pentru prea mult timp.

Lucrurile care nu-mi plac sunt semnele lasate pe fata: mi se umfla ochii, se inroseste tenul si trebuie sa le acopar cu un strat zdravan de fond de ten, anticearcane mai ales atunci cand stiu ca dau ochii cu tata …da! Barbatii nu prea inteleg chestia aceasta cu ¨plansul e de bine¨, iar barbatii care ne iubesc cu atat mai greu. Ei cred ca suferim enorm, enorm atunci cand dam drumul la o lacrima sau doua (sau o mie).

Sunt multe de spus despre a plange sau a nu plange … dar in finalul acestor ganduri, te invit sa faci asa cum simti….

…. sa plangi! Daca ceva in piept te apasa puternic si lacrimile stau pe marginea genelor!

….sa nu plangi,daca simti ca nu te vei putea opri (glumesc, imposibil evident, dar sa acceptam si acest lucru de dragul extemelor)

…. sa nu plangi, daca cumva trebui sa te intalnesti cu tatal tau (glumesc, evident)!

Si nu uita! Daca plangi, nu inseamna ca esti slaba ci doar ai fost puternica mult timp!

Mii de pupici, MKS

Inima sau creierul ne dicteaza iubirea?

Creierul imi spune (si apoi apasă)  START la  “Programul Love ♥” , iar inima, cum de abia aștepta, intr-o secunda porneste damblaua si incet, incet incepe …ceva. Zilele acestea am simtit asta. A fost dragut dar a fost scurt. Pentru ca nu am primit un feedback rapid in acelasi mod si am pus degetele pe butonul STOP.

Ori o fi natural ori ba, ori din cauza altor pasiuni sau pretentii … imi este foarte greu sa apas START. Eu apas Start dar … in acelasi timp, stau cu degetele deasupra butonului STOP. Daca nu primesc de la el un feedback, daca nu primesc acelasi sentiment, sau observ ca el nu a apasat start, imediat pun STOP. Da, un pic frustrata si nervoasa .

Dar iubirea aceasta gandita, prea gandita…o fi iubire? Poate da, poate ba. Imi place ca ma pot controla atat de bine pentru ca suferinta e minima, dar totusi … as vrea sa simt si eu acea nebunie, acea indragosteala maxima care nu poate fi oprita cu ratiune si  pentru care nu exista buton de Stop (cel putin pentru cateva luni ).

Am fost indragostita, dar nu cred ca am trait o nebunie atat de nebuna . Cel mai probabil, cred nu am intalnit persoana care sa ma innebuneasca, sa ma ameteasca, sa ma faca sa uit de mine. Dar eu nu pot fi decat optimista si stiu ca sigur va veni … iar atunci voi, prietenele din gasca MKS, veti fi primele care vor afla despre mine = indragostita. Asta daca nu cumva voi uita ca trebuie sa va scriu in fiecare sambata .. ))

Mda, tare curioasa sunt daca si tu ai simtit aceste butoane START si STOP sau chiar PUS IN ASTEPTARE!

Spune-mi daca da, daca nu!

Prin comment aici, sau pe Facebook sau in cafeneaua [forumul] MKS  si voi citi cu mare placere!

Mii de pupici, MKS  ♥♥♥

       Imi place mult sa cunosc oameni noi, iar daca sunt si de alte nationalitati, cu atat mai bine; mai bine pentru ca diferentele si  toate cele ce poti afla/invata sunt si mai interesante, mai provocatoare. Trebuie sa te avertizez, ca a-ti face cunostinte noi creeaza dependeta; ii numesc cunostinte pentru inca nu pot fi numiti prieteni, doar timpul si viata ti-i va confirma.

   In discutiile cu noile persoane, vei ajunge inevitabil sa te prezinti. Cum te ajuta aceste situatii?

… in acele momente, realizezi daca ai sau nu ce spune; te intrebi ce te face diferita /interesanta / fericita ….

… in acele momente, realizezi ca trebuie sa te hotarasti pe una, doua pasiuni (in caz de ai o mie, ca mine)

… in acele momente, realizezi ca viata e cam aceeasi peste tot. Insa, valorile pot fi ordonate altfel …

      Da. Cu aceasta ocazie, descoperi ce iti place in tara ta, in orasul tau; si iti recomand sa nu accentuezi ce nu-ti place, pentru ca nu uita ca si tu faci parte din “Romȃnia”. A prezenta Romania intr-o lumina proasta, e similar cu a vorbi familia ta de rau… Apoi, impresia pe care el si-o va construi despre tine, va fi influentata de ceea ce tu transmiti.

       Asa e, de fiecare data cand iau contactul cu noi persoane ajung sa-mi pun intrebari despre chestiunile de mai sus. Si imi place. Am ajuns sa ma cunosc mai bine, pentru ca am fost nevoita sa ma prezint, sa prezint si orasul/tara/cultura de unde provin. Nu mai zic de placerea conversatiilor…de cele mai multe ori se discuta chestii generale si aproape tot timpul discutiile sunt placute, pozitive. Sau (pentru ca mi-am adus aminte) nu toata lumea e pozitiva, se ajunge la discutii pe lungimea ta de unda. De asemenea, oamenii noi iti vor spune lucruri la care poate nu te-ai fi gandit. Iar, cu cat intalnesti mai multe persoane, cu atat ajungi sa respecti si sa accepti mai usor diferentele. Ajungi sa realizeazi ca foarte multe din comportamentul nostru pot fi explicate de cultura, implicit nivelul educatiei si mediul in care ne-am dezvoltat. Si sa nu uit de schimburile de complimente – foarte multe, nu neaparat directe, dar perfecte pentru a-ti umple sufletul. De aceea e atat de energizant sa intalnesti oameni noi!

            Dintre situatiile comice in “construirea” de noi prietenii …

      Nu stiu de unde a aparut acest comportament al meu, dar imi place sa ii invat pe straini cuvinte in limba romana. Cel mai des le spun de „noroc” (evident…hi hi) si apoi cu persoanele mai deschise, mai tinere, le spun de “pupic” sau “pupici”.

     Intr-una din discutiile cu o tipa din Lituania, am ajuns sa ii zic de cuvantul „pupic”. Ea l-a luat ca atare. Mai comic (si penibil) a fost cand am auzit eu cum se spune la acest cuvant in limba ei – “bučinys” (se citeste bucinis). Problema era ca fiind galagie, eu am inteles bucikiss. Imagineaza-ti cat am putut sa rad, cand eu, in capul meu, mi-am tradus „sarut (kiss din engleza) buci”. Mai mult decat atat, inainte de faza „pupic” fusese in discutie un alt cuvant care in romana suna a „buca”. Eii, stai si explica cum noi avem denumiri si pentru „jumatatile” partii dorsale …In final, am ajuns la concluzia ca sunetele din lituaniana au asocieri ciudate cu dosul si  jumatatile sale … din limba romana.

     De asemenea, stiai ca dialectul limbii spaniole din comunitatea Valenciana, Valenciano este foarte apropiat de limba noastra? Atat de apropiat incat multe cuvinte sunt identice. Desi fara sens, dar sigur comica, expresia „bou cu pantaloni scurti”  se aude in valenciano exact ca in romana si are si acelasi inteles (ciudat de altfel)

Astept si experientele tale… sigur ai avut parte de intamplari amuzante, ciudate la intalnirea cu persoane noi!

                                                                                                                                                                                              Mii de pupici, MKS

Ma intreb des ce inseamna a fi prietena? Dar cea mai buna prietena …?
Of, asa ne place sa facem clasamente: “Da, acestea sunt prietenele mele,  dar ea e cea mai buna prietena a mea”….Ei  da, sigur?

Si uite asa cu titlul mai mult sau mai putin meritat, vin si asteptarile MARI. Te astepti ca „cea mai buna prietena”  sa fie tot timpul disponibila pentru un sfat, pentru a te asculta, pentru a te incuraja, pentru a te face sa te mai simti mai bine, mai frumoasa, mai iubita. Te astepti pentru ca tu stii ca asa faci tot timpul pentru ea … si ea stie asta
Si ce te faci cand toate acestea nu se intampla?

Ce te faci cand telefonul ei suna ocupat, telefonul ei nu da nici un raspuns, pe Facebook nu mai apare, si ea nu da nici un semn de viata? In acest timp tu ai NEVOIE de cineva care sa te asculte, sa te incurajeze sau pur si simplu cineva cu care sa mai schimbi o idee, o cafea    Si culmea, cand te uiti in agenda gasesti multe alte prietene care culmea din nou, iti raspund la telefon cand ai nevoie, te sustin, te asculta si iti dau multa energie pozitiva …

Hmmm, ce se intampla aici?

Dupa astfel de situatii…

…. iti dai seama ca este inutil sa faci clasamente cand vine vorba de oameni.

…. iti dai seama ca expresia magica „cea mai buna prietena” ti-a pus o ceata pe ochi si nu ai vazut si alte super fete cu care te simti bine

….iti dai seama ca nu degeaba lumea “luminata” promoveaza a fi TU cu Tine Puternica! Ca atunci cand iti este greu sa stii tu cu TINE sa respiri adanc si sa treci mai departe cu zambetul obligatoriu pe buze.

… iti dai seama ca nu poti sa ai asteptari prea mari de la nimeni, decat de la tine…

… iti dai seama ca ai trecut super peste situatii dificile fara ea, cea mai buna prietena …

… si iti dai seama, zambind, ca ai descoperit cu aceasta ocazie, multe alte persoane demne sa le pui in top ….dar nu! Te opresti si iti spui ca nu mai faci clasamente! In afara de tine – tu vei avea locul 1 in viata ta, pentru ca meriti

… si iti mai dai seama ca restul oamenilor (trebuie sa recunosti) vin si pleaca  (unii mai repede, altii mai tarziu).

In final …..Cea mai buna prietena a mea?…EU!

Aceasta fata „EU” sigur imi va raspunde la telefon tot timpul, sigur va fi alaturi de mine la orice ora, din zi si din noapte, sigur va avea chef, bani si timp sa calatoreasca cu mine peste tot, sigur va fi pe Facebook, sigur va fi pe skype, sigur ma va incuraja, sigur imi va spune sa zambesc si sigur ma va face fericita!

Deci, draga prietena, atata timp cat esti … fii tu cu TINE locul 1!

Mii de pupici,

MKS

Doar pentru simplu fapt că ești, trebuie să simţi acest Crăciun ca unul fericit! Ești TU, vie – asta contează.

Dacă ești fără partener …

      Nu imi place expresia “Sunt singură” pentru a ilustra faptul că nu am un iubit ȋn prezent. Dragă societate, nu sunt singură! Am cea mai importantă persoană din viaţa mea, mă am pe Mine! Apoi, am și familia cu dragostea sa necondinţionată și am și prieteni! Cum pot spune că sunt singură? Deși nu e prea romȃnesc, prefer să spun “single” sună mult mai real – iar single nu e “alone” , right? Revenind la idea principală vroiam să-ţi transmit că Ești Divină, Esti Fantastică, Ești Superbă și să-ti aduc aminte că EŞTI! Așa de fain că ȋţi poţi face cadouri ţie fără să-ţi zică nimeni nimic, fără să dai explicaţii de ce ai lăsat sfertul de salariu la MKS (hi hi hi), fără să te mai stresezi ce să-i faci cadou lui, dar mamei lui … dar familiei lui toată!! Pȃnă la următorul Crăciun trebuie să zȃmbești ţie și ȋntregii lumi, să te răsfeţi, și să nu uiţi cȃt de Superbă ești! Apropo: habar nu ai cȃţi băieţi faini singuri sunt!!!  

 Dacă ești alături de un EL…

    Zȃmbește, sărută și da, zȃmbește sincer! Bucură-te de ameţeala ȋndrăgostelii dar și de liniștea caldă a iubirii! Fii naturală, imbrăţișează și transmite-i energia ta vibrantă! Oricȃt de amorţită de dragoste ai fi, nu te uita pe tine! Tu ești cea mai importantă persoană de viaţă ta – cu tine adormi și cu tine te trezești ȋn fiecare zi! Și da, Ești Divină, Esti Fantastică, Ești Superbă și ţin să-ti aduc aminte că ESTI! Dăruiește de sărbători cȃt de multă iubire poţi, apoi zȃmbește și acceptă faptul că Ești Fericită!

In concluzie, dacă tu te iubești, va fi atȃt de ușor pentru toată lumea să te iubească! Dar totusi, pentru că această perioadă tinde să fie una de bilanţ, de balansat plusul cu minusul, cred că mesajul cel mai potrivit ȋn Ajun de Crăciun este acesta:  Acceptă faptul că Ești Fericită :) !  Scumpă prietenă … lumea te vrea, și te vrea fericită!