Unii sunt fericiti, altii nu

Unii sunt bogati, altii nu

Unii sunt frumosi, altii nu

Unii sunt simpatici, altii nu

Unii sunt multumiti, altii nu

De ce? Pentru ca asa vor ei, pentru ca asa se simt, pentru ca le este frica sa fie altfel.

Da! Totul e doar o stare de spirit, totul e doar un mod de vedea viata, de a te  vedea. Si nu e o descoperire proprie, nu e nimic revolutionar, ci doar o constatare generala. O constatare ce mi-a fost confirmata direct de multe persoane (deosebite si demne de respect),  dar si indirect tocmai de la acele persoane care sunt in categoria „altii nu …”

Aceste ganduri se vor a fi un impuls la visare, la o fuga departe … sarind peste bariere. As vrea sa fie un indemn mai ales pentru cei care se limiteaza la realitate (poate prea mult) incat la sfarsitul zilei, nefericiti, se intreaba ce e in neregula?

Nu-i usor sa vezi paharul intotdeauna plin, dar e atat de usor sa vizesi si sa zambesti. De ce nu ai visa?  hmm…gasesc cu greu motive, dar hai sa incerc:

     Poate de rusine? Din cate stiu eu, nimeni nu-ti citeste gandurile!!!!  Iar tu cu tine nu ai rusine, nu-i asa? Tu esti persoana care te iubeste cel mai mult; nu-i asa? Atunci fa sa fie asa! Nu fa pe nimeni proprietarul cheii fericirii tale!

      Poate de frica? Frica de nu se vor intampla si astfel, te intristezi mai mult? Ei, pai daca nu visezi, nu dai nici o sansa, dar absolut nici o sansa sa se intample, nu-i asa?

       Poate de la depresie? Ups, ghinion, intr-adevar! Tu va trebui sa muncesti mai mult pentru a zambi, si apoi pentru a visa! Dar incearca azi, maine mai mult si sigur prin perseverenta vei ajunge liber din nou!

Mintea ta e locul in care nu exista limite! Acolo se poate intampla orice! Acolo poti fi cine vrei sa fii si cine ti-ai dori sa fii, acolo poti fi cu cine vrei si unde vrei, acolo poti face absolut ce vrei …. de ce nu fugi in acel spatiu mai des?  Fara rusine, dar mai ales fara frica!

Nu stiu cat te ajuta, dar eu visez mult zambind. Si in fiecare zi sunt uimita cum visele considerate candva prostesti,  in prezent imi construiesc realitatea. Si ma intristeaza mult acele persoane care nici macar nu vor sa-si inchipui mai bine, mai frumos, mai mult.

Dar de ce sa mai pierdem timpul? Inchide ochii, si fugi cu tine departe, neaparat zambind! In caz de ajutor, adauga o ceasca de ceai de tei, pune o melodie relaxanta, poza ta preferata, google images cu New York/Ibiza/polul nord etc…  si fugi cu tine, ZAMBIND!

Ganduri inspirate de Paul Arden, din cartea „It’s not how good you are, it’s how good you want to be”.

“Nearly all rich and powerful people are notably talented, educated, charming or good-looking. They become rich and powerful by wanting to be rich and powerful. Your vision  of where or who you want to be is the greatest asset you have. Without having a goal, is hard to score.”

Timpul trece. Dar vai, stai linistita! Nu e nimic rau in asta, bine ca trece, ar fi mai urat sa se opreasca, nu?

Si stai linistita, viata devine din ce in ce mai palpitanta dupa 25, din ce in ce mai reala dupa 30, si din ce in ce mai extraordinara dupa 40. Iar dupa 50 cred ca va fi al naibii de bine.

Candva, ma uitam fascinata la serialul Sex and the City si ma minunam cum acele fete tot timpul au probleme sau povesti de spus despre baieti. Vai, ce viata! “Desigur, sunt in America, sunt in New York”, imi spuneam eu pe atunci.  Dar de unde? Doar eu eram de vina, pentru ca eram mica si naiva.

Acum, timpul a trecut, iar eu am crescut. Acum, rad si ma minunez (din ce in ce mai des) cum realitatea bate cu mult filmul. Ceea ce eu cu fetele din jurul meu traim, le-ar uimi chiar si pe cunoscutele Miranda, Carrie, Charlotte sau Samantha. Pe scurt, in jurul meu se intampla urmatoarele:

Una s-a indragostit, in sfarsit!! De un tip care locuieste in alta tara… acuma incepe greul si provocarea. O  relatie la distanta este in topul listei „Cele mai grele lucruri de facut in viata”.  Intre timp, afla ca fostul iubit cu care a petrecut 4 ani, a inselat-o. de 3 ori! in aceasta perioada (fostul iubit pentru care si ea, si toti din jur ar fi bagat mana in foc ca este un tip fidel).

O alta prietena citeste intr-o seara calma de ianuarie cum fostul prieten (relatie de 4 ani) tocmai a dat „check in” in casa noii cucerii. Toata lumea intelege ca viata merge inainte, dar totusi? Anuntam si pe Facebook ca ne merge atat de bine? A respirat adanc, dureros si a trecut mai departe. In acest timp s-a indragostit de tipul cu care a inceput prin a fi „friends with benefits” si a trait o super-pasiune de 3 zile cu un barbat adevarat. In acele 3 zile era indragostita de doi tipi in acelasi timp – posibil? Dar dupa cum si cartile spun, povestile tin trei zile. Distanta intre Europa si Canada e destul de mare, asadar ramane cu visul si cu ocupatia de a-si face scenarii …

O alta tipa a avut timp de trei ani o relatie sau ceva de genul acesta. Trei ani de zile se intalnea cu un tip doar pentru placere, nestiind prea multe unul despre celalalt. Totul s-a terminat cand el a trecut pe langa ea, la brat cu prietena oficiala (evident). Acum, viseaza cand la unul, cand la altul si ofteaza dupa o relatie adevarata.

Prietena cea mai apropiata mie se plange ca vrea sa se indragosteasca. Nu neaparat relatie, nu neaparat pe vesnicie, nu neaparat nimic altceva, decat sa se indragosteasca nebuneste. S-a indragostit candva, si sigur re-indragostit, tot candva, de acelasi el, de-a lungul fostei sale relatii de opt  ani. Acum insa, asteapta ca un fluturas, sa se faca zi si sa zboare. Numai cei care nu au trait o indragostire pasionala o pot intelege. Eu o inteleg.

Da …

Acestea sunt povesti reale, si foarte scurtate. Iti imaginezi ca in spatele acestor evenimente sunt oamenii si sentimente lor, sunt speranta, zambetele si lacrimile lor.

Acestea sunt doar cateva dintre fetele din jurul meu, si sunt spuse doar acele aspecte care se pot spune.

Stii si tu ca in spatele cortinei, se afla adevaratul spectacol.

Si stii foarte bine, pentru ca si tu, cu siguranta, iti scrii acum viata. Da! Acea Viata Care Bate Filmul ….

To Be Continued…..

Mii de pupici, MKS

Discutie:

A: “Vai draga, dar ce bine arati! Arati foarte bine, esti neschimbata, ce mai!!

B: “Da, ma bucur? Am 11 kg in plus (de la sarcina) pe care trebuie sa le dau jos! Dar ma bucur ca arat la fel de bine!

Sper sa va intelegeti cat de penibil a fost momentul.

Complimente, complimente … ne plac la nebunie! Dar doar cele potrivite, nu? Discutia de mai sus nu are nici un compliment real dar mi-a adus aminte cat de mult de plac aprecierile si cat de disperati sunt unii in dorinta lor de a se face placuti si exagereaza cu vorbele.

In adolescenta, faceam complimente doar daca ceva imi placea mult, foarte mult. Si in acest fel complimentele erau intotdeauna reale, dar si rare. Cu timpul, cu viata, cu experiente, cu mult mai multe cunostinte despre cat de tristi suntem in general … am coborat stacheta.

Acum fac complimente oricarei persoane care este sau are ceva simpatic, dragut. Recunosc, am facut complimente si cand poate nu era nimic dragut la mijloc, doar pentru a schimba energia din jur – si culme! Intotdeauna functioneaza, intotdeauna!

Sunt intotdeauna uimita de efectul unei vorbe bune! Ai observat vreodata cum se transforma fata unei persoane dupa un compliment? O fata trista, mohorata, 100% nereceptiva la zambetul tau, cu ochi tristi, semi-deschizi, umezi de niste lacrimi stranse pe margini, colturile gurii uitandu-se spre pamant , obrazul tern, privirea pur si simplu trista … spune-i ceva frumos, un compliment si vei vedea cum ochii se deschid, uimiti de ceea ce aud (poate singurul lucru frumos din acea zi), gura se indreapta, buzele se destind intr-un zambet si pometii se ridica si fata se lumineaza … oh!

Ce priveliste superba! De multe am fost nu numai uimita, dar chiar socata de puterea unei vorbe bune adresate celuilalt fie ca parea trist, fie ca nu. Orice zambet e hrana pentru suflet , dar mai ales aceste zambete venite exact in momente mai dificile.Ce frumos ar fi daca am zambi mai mult, daca am fi mai deschise intre noi, mai sincere si mai calde …

De fiecare data cand ma gandesc la puterea complimentelor nu pot sa nu ma intreb: de ce avem atata nevoie de ele? De ce asteptam cu nerabdare sa vedem ce spune X, ce spune Y … ?

Ne plac complimentele! Si la cat de mult ne plac, cred ca ne spunem prea putine …

 Mii de pupici, MKS

Asa, ca intre fete: oare cata energie pierdem facand scenarii? Caci in ceea ce priveste timpul, cu siguranta irosim mult …

Ma amuza teribil cand imi aud prietenele cum interpreteaza orice cuvintel si orice miscare ale lui, ale sefului, ale unei prietene, ale oricui important; si apoi toate impletiturile raspunsurilor la intrebarile care incep cu „Dar daca a vrut sa spuna/ faca ….”, „Sau nu, daca, de fapt…?” etc. Te recunosti ? Nu-i bai, nu te ingrijora, nu esti singura. Cam asa suntem aproape toate si de aceea innebunesc barbatii.

Ma amuza teribil cand ma trezesc si eu facand acelasi lucru. Ca doar nu sunt eu mai speciala, nu? Scenarista pentru orice si in orice domeniu. De interpretat si mega-analizat, m-am tratat in timp; bineinteles, invatand de la un barbat. De-a lungul multor ani alaturi de el, am observat ce simplu si clara e lumea lor, a barbatiilor, unde nu exista aceste filizofii. Acum pot sa declar ca devin rapid constienta cand ma ia impulsul de „cercetare” si ma controlez. Insa de facut scenarii, recunosc ca, din cand in cand … incep si eu „Dar daca va fi/face/ spune …?”

Si daca intrebi un barbat ce anume uraste cel mai mult la o femeie, raspunsul este tocmai acest lucru – supra-analiza. El va recunoaste ca ei toti sunt simpli, si ceea ce spun e ceea ce cred si cam atat.

Sa-ti zic ca e o pierdere de timp si energie? Sa-ti dau sfaturi precum: „Stop!” „Nu te mai gandi!” „Ce-o fi o fi, ai sa vezi tu!” Da, e foarte usor de dat astfel de sfaturi. E foarte usor de dat imperative de acest tip pentru simplu fapt ca esti plictisita sau enervata sa tot auzi povesti; dar mie nu-mi plac aceste indemanuri si nu vreau sa le promovez. Nu sunt foarte constructive.

Si nici nu mi se pare corect ca intre noi, fetele, sa ne facem asa ceva. Trebuie sa recunoastem ca suntem asa: complicate si scenariste. Si daca suntem asa, trebuie sa ne acceptam. Da, e bine sa fie cineva sa ne traga de maneca si sa ne atentioneze cand mergem mult pe-alaturi. Dar daca esti una din acele persoane care pur si simplu taie orice “film” al prietenei, nu uita ca maine, poti fi chiar tu cea care va incepe discutia cu „Dar daca…de fapt…?” Si uite asa, in final, trebuie sa acceptam cine si cum suntem.

Bine, in timp, o data cu maturitatea, frumosul adevar e ca ar trebui sa invatam sa ne auto-controlam, sa avem mult mai multa incredere in noi, sa fim mult mai pozitive si sa recunoastem ca scenariile sunt obositoare si total nefolositoare.

Nu uita, viata bate filmul

Altfel spus, oricat ai impleti situatii si vorbe, realitatea intotdeauna e mai surprinzatoare si mai interesanta. Si ma opresc aici, nu vreau sa incep si cu traieste AZI si ACUM pentru ca viata este suma tuturor „AZI”-lor.

Mii de pupici, MKS ♥